Matematică și Teologie

Există un "loc" foarte înalt, în care matematica se întâlneşte cu teologia.

Sergiu Moroianu – unul dintre cei mai buni matematicieni ai României

10 comentarii

În matematică, Massachussets Institute of Technology este vârful absolut. În 1999, din cei 90 de doctoranzi ai MIT, 8 erau din ţara noastră. Sergiu Moroianu (39 ani) este unul dintre ei. Cu un background educaţional remarcabil, ce include, pe lângă doctoratul obţinut la Boston, un master la École Polytechnique din Paris, două postdoctorate, unul la Hamburg, celălalt la Toulouse, matematicianul român este de găsit, astăzi, pe Calea Griviţei, la numărul 21. Aici se află Institutul de Matematică „Simion Stoilow” al Academiei Române, pentru care a ales să revină acasă. Și tot aici, locul de unde vor prinde aripi, fără îndoială, noile idei şi idealuri ale acestui personaj cu totul spectaculos, prin nivelul de educaţie la care a ajuns la vârsta sa, prin rezultatele uluitoare pe care le-a avut dintotdeauna la matematică. Povestea lui Sergiu Moroianu este una de spus acelor copii pentru care părinţii lor îşi doresc tot ce poate fi mai bun şi mai măreţ.

Totul a început în holul de la intrare al casei, pavat ca o tablă de şah, cu dale negre şi albe. Îi plăcea să sară într-un picior, pe diagonală. Într-o zi, a remarcat că în acest fel nu putea schimba culoarea dalelor pe care sărea. A fost prima teoremă de conservare pe care a înţeles-o Sergiu Moroianu. Se poate spune că atunci a început şi cariera lui de matematician. Avea câţiva anişori.

Trei decenii mai târziu, după ce matematica i s-a dezvăluit, treptat, în cele mai prestigioase instituţii de pe Glob, Sergiu îmi spune despre ştiinţa căreia i s-a oferit şi care i-a oferit, la rândul ei, atât de mult că este „ansamblul cunoştinţelor de natură matematică, adică bazate pe un set de axiome. Prin cunoştinţe, înţeleg legăturile între diferite obiecte de aceeaşi natură”. Îmi dă drept exemplu teorema lui Pitagora: „Într-un triunghi dreptunghic, chiar dacă nu cunoaştem lungimile laturilor, ştim că este mereu satisfăcută o relaţie între ele: suma pătratelor catetelor este pătratul ipotenuzei. Muncitorii ştiu să construiască un unghi de 90 de grade folosind un triunghi cu laturi de lungimi 30, 40 şi 50 cm. Un alt fapt matematic este teorema Gauss-Bonnet: media curburii suprafeţei unei gogoşi în formă de inel (sau tor) este întotdeauna zero, indiferent de cât de deformată ar fi gogoaşa. Pentru a înţelege enunţul, ar trebui, însă, mai întâi, definită curbura Gaussiana”, îşi continuă expunerea matematicianul nostru, cu un entuziasm enorm, de neoprit.

Moroianu, sinonim cu pasiunea pentru matematică

Mereu i-am admirat şi invidiat, recunosc, pe cei care înţeleg matematica. Sergiu te poate face să o iubeşti. Pe loc, dintr-o dată, miraculos. Indiferent câţi ani ai şi cu ce te ocupi. Aşa am păţit eu când i-am aflat povestea şi răspunsurile. În această etapă a vieţii, la 39 de ani, el, Sergiu Moroianu, le caută la Institutul de Matematică al Academiei Române, unde are un program de cercetare pe termen lung . „Sper că articolele mele de geometrie diferenţială globală vor aduce ceva nou în această ştiinţă”, spune. La IMAR, matematicianul aprofundează lucrurile pe care le înţelege şi încearcă să-şi lărgească orizontul, pentru a putea aborda noi probleme. În practică, lucrează la proiecte cu o durată de până la un an, mai ales cele în colaborare, pe teme care îi sunt abordabile şi, în acelaşi timp, interesante. A fi interesant în munca lui este esenţial. Interesul defineşte, de fapt, ce merită şi ce nu merită cercetat. Fiindcă o bună parte a muncii este găsirea subiectelor care să merite atenţia, efortul, timpul, energia. Pe urmă, cercetarea propriu-zisă înseamnă înţelegerea prealabilă a unor rezultate cunoscute din domeniu, identificarea problemelor şi căutarea, în continuare, a unei soluţii, a unui drum logic, cel mai adesea ghidat de intuiţie, spre un răspuns satisfăcător.

Nici nu avea cum altfel Sergiu să-şi afle vocaţia. Ambii părinţi, matematicieni. Fratele mai mare, Andrei, matematician şi cercetător la Paris, unul dintre olimpicii remarcabili ai României, pe plan mondial, cu 3 participări, din care două cu punctaje maxime obţinute. Este limpede că vorbim cu şi despre un matematician înnăscut şi născut într-o familie de elite ale acestei ştiinţe. Îmi punctează clar şi meritul său: „multă muncă, individual şi la cercurile din Bucureşti, care atrăgeau, în urmă cu două decenii, elita elevilor”. La MIT, Sergiu consideră că a ajuns şi datorită calităţii de top a educaţiei şi renumelui mondial al Facultăţii de Matematică, din Bucureştiul anilor ’90. Puţini îşi mai amintesc că aceasta era una dintre cele 50-60 de universităţi de pe Glob din care erau recrutaţi doctoranzii în matematică de către Massachussets Institute of Technology. Cât de important este pentru un om atât de capabil ca el să fie recunoscut oficial? „Sigur că este important! Este plăcut şi stimulant să fii recunoscut de societate. În SUA, a fi student la MIT este ceva care impune admiraţie. În România, cercetătorii au mai degrabă o imagine ciudată în imaginarul colectiv. Un bancher m-a întrebat odată de ce nu fac altceva, cu siguranţa de sine a omului care a găsit răspunsurile la întrebările vieţii…”

„Trebuie să reînnodăm tradiţia învăţământului de dinainte de ’89”

Și-a petrecut jumătate din viaţa de adult în străinătate. „Este destinul contemporan a milioane de români”, îmi aminteşte. Și-a întâlnit soţia la Boston, un oraş care îi este cu atât mai drag. Sergiu Moroianu s-a născut la Bucureşti. A urmat un liceu de informatică, într-o clasă de olimpici. „Deşi nu toţi mergeau la olimpiade, nivelul colegilor mei, la matematică, era impresionant”. Din 1993, a fost plecat din ţară aproape 12 ani: la studii, postdoctorate şi în calitate de visiting professor, la ENS şi École Polytechnique, la Paris. „Am plecat pentru că aşa era tendinţa atunci. Cred că nu s-a schimbat prea mult, între timp”. Ce s-a schimbat, însă, ştim deja. Dezastrul şcolii româneşti, care împinge mult la emigrare, după cum consideră cercetătorul român, nu a fost niciodată mai mare. De ce crede acest matematician de calibru că s-a ajuns aici?

„Păcatul originar”, spune el, „este dorinţa de a ne rupe cu orice preţ de perioada Ceauşescu, refuzând toate aspectele societăţii de atunci. Este şi o greşeală de logică la mijloc. Matematicianul explică: „Pentru a nega un sistem de «n» afirmaţii, este suficient să negăm una din ele, nu pe toate. Dacă regimul comunist era «rău», asta nu înseamnă că toate acţiunile sale erau «rele». Sistemul nostru de educaţie preuniversitară, unul dintre cele mai performante din lume, în anii ’80, a fost distrus sistematic, din motive ideologice, de dragul «reformei». Un concept care, între paranteze fie spus, aminteşte straniu de revoluţia permanentă a lui Troțki. Au fost, practic, eliminate uniformele, s-a încurajat indisciplina. Au fost micşorate salariile profesorilor, motivând astfel şi tolerând corupţia. Au fost introduse manuale multiple, inclusiv la materii nesubiective, precum matematica. A fost acceptată frauda la note, au fost eliminate examenele de treaptă şi de intrare la facultate, pentru a înlătura orice simptom al rezultatelor slabe la învăţătură.

Ce ar trebui să facem, pentru a repara, pare simplu, în teorie, dar contravine ideologiei care ne conduce: trebuie să reînnodăm tradiţia învăţământului de dinainte de ’89, care, la rândul ei, continuă tradiţia interbelică: să reintroducem uniformele, examenele, notele pe merit. Să sancţionăm drastic frauda. Un prim pas a fost făcut prin supravegherea corectă a Bac-ului din 2011 şi 2012. Trebuie continuat. Trebuie renunţat sau nuanţată aderarea la procesul Bologna, prin care se presupune că 60% dintre tineri ar avea vocaţie de studii universitare. Este lipsită de sens o ţară cu 60% «boieri». Trebuie revenit la sistemul în care facultatea era pentru elite: 10% dintr-o grupă de vârstă sau atât cât este nevoie pentru funcţionarea sănătoasă a societăţii. Astăzi, România se scufundă în datorii. A pierdut un sfert din populaţie, şi-a vândut toate bunurile economice. Se aculturalizează, prin adoptarea subculturilor afro-americană şi oriental-balcanică. Este o ţară în derută. În acelaşi interval de timp, proporţia de studenţi s-a înmulţit cu 5. Dacă ar fi folositoare atâtea studii, cred că s-ar răsfrânge pozitiv în jurul nostru. În realitate, este vorba, în cele mai multe cazuri, cu excepţia a aproximativ 10 universităţi cu tradiţie, de false studii, diplome obţinute pe bani, fără niciun conţinut.”

O viziune diferită asupra României de mâine

După masterul (DEA) la École Polytechnique din Paris, „care a durat 9 luni, nu asemeni altor mastere siciliene” şi doctoratul la MIT, Sergiu a revenit la Bucureşti, pentru doi ani. A plecat din nou pentru postdoctorat, la Hamburg şi Toulouse. Și, din nou la Bucureşti. Definitiv, din câte se pare. „Este o axiomă: sunt hotărât să profesez şi să trăiesc în România. Știu că există enorm de multe lucruri pe care le pot face aici pentru binele societăţii.” Dar Sergiu mai ştie ceva: că, în acelaşi timp, există şi forţe importante care se opun realizării lor. Un lucru pe care
şi-l doreşte peste măsură acest matematician este să le împărtăşească şi altora din experienţa acumulată, din tot ceea ce ştie de la cei mai buni. Un mare noroc de a-i fi discipol. Dar drumul pare încă lung până acolo. Posibilitatea ca tinerii români să îl aibă pe Moroianu, conectat cu adevărat la ştiinţa actuală, îndrumător de teză de doctorat este, pentru moment, doar un vis. Deşi are abilitarea din Franţa încă din 2004 (avea 31 de ani când a obţinut-o!), la Bucureşti, acestui cercetător de talie internaţională nu i s-a dat dreptul de a avea doctoranzi. Poate candida la funcţia de profesor universitar în Franţa şi în toate ţările civilizate. Nu şi în România. Și totuşi, aceasta este ţara pe care v-aţi ales-o, îi amintesc, un pic jenată, lui Sergiu Moroianu. „Nu voi acuza niciodată România pentru greşelile politicienilor. Nu România este indolentă şi nedreaptă. Suntem conduşi de impostori, de oameni fără valoare, veleitari şi falsificatori”.

Și atunci noi înţelegem că motivele pentru care lui Sergiu îi este greu să-şi găsească locul într-un mediu atât de viciat sunt masterul lui valabil, doctoratul susţinut sub îndrumarea unei somităţi, la Massachussets Institute of Technology, diploma de abilitare din Franţa, activitatea veritabilă de cercetare în domeniul matematicii.

Epilog

La 8 ani dupa diploma de abilitare obţinută la Paris, Sergiu Moroianu şi-a depus, recent, din nou, la Ministerul Educaţiei şi Învăţământului din România, a doua teză de abilitare. Cu ce şanse? Nu se ştie. “Poziţiile de decizie sunt, din nefericire, deţinute, la noi, de falşi profesori universitari, care acordă titluri de doctor unor falşi doctoranzi”.
În Parlamentul României, peste 25% dintre reprezentanţi au un doctorat. Mulţi l-au obţinut în timpul carierei de politicieni…

CHESTIONAR:

1. Facultatea de Matematică, astăzi…
Astăzi, din păcate, nivelul la Facultatea de Matematică a scăzut mult.

2. Generaţia care îşi ratează bacalaureatul. Ce şanse au la o carieră, la o viaţă satisfăcătoare aceşti copii, dacă jumătate dintre ei nu trec de primul examen important din viaţa lor?

A nu lua Bac-ul este o şansă pentru copiii care nu au învăţat în liceu. Ei află astfel că nu are sens să urmeze o carieră ştiinţifică, intelectuală şi se vor concentra pe o meserie practică. Avem nevoie de mecanici, brutari, constructori, nu numai de funcţionari. Exemplul ţărilor din Vest este edificator: Franţa pune accentul pe studii de masă şi neglijează meseriile practice. Ca efect, are un deficit bugetar şi comercial structural, care o conduce către faliment. Germania, în schimb, valorizează munca manuală şi este primul exportator al lumii. Nu este nicio ruşine să munceşti manual.

3. România va fi, peste câţiva ani, pe mâinile lor…

Este deja pe mâinile lor, din păcate.

4. Iar dumneavoastră, cu o abilitare obţinută la Paris, nu aveţi dreptul de a îndruma doctoranzi acasă. În Franţa, puteţi face asta de 8 ani. Ce i-aţi spune acum ministrului învăţământului?

Ministrul ar trebui să urmărească interesul general, care cere să fie promovată valoarea, nu impostura. Ar trebui să ia act că România a căzut pe ultimul loc, în Europa, la producţia ştiinţifică. În consecinţă, orice diplomă din Europa, cu atât mai mult de la universităţile de vârf din SUA, este, în principiu, mai valoroasă decât o diplomă echivalentă din România şi ar trebui echivalată automat. Ar trebui, ministrul şi funcţionarii din minister, să adopte o atitudine de respect, nu sfidătoare, când se întoarce cineva cu diplome de la universităţi de vârf, din Apus. Ar trebui să renunţe la a mai impune constrângeri care nu promovează valoarea, ci doar vechimea în sistem, cum a fost cerinţa perfidă de a avea două monografii pentru a putea candida la un post de profesor universitar în matematică. În general, criteriile minimale să fie astfel încât să fie satisfăcute de colegii noştri care obţin poziţii echivalente în Occident. Nu putem pretinde să fim mai pretenţioşi decât ţări care ne depăşesc ştiinţific. În realitate, este vorba despre criterii care asigură excluderea tinerilor cu studii în Vest. În ultimii ani, au fost impuse nişte criterii minimale mai realiste pentru fiecare domeniu ştiinţific. Dacă se va renunţa la ele, se va desăvârşi, practic, distrugerea învăţământului în ţara noastră.

5. Știu că sunteţi implicat în proiectul Școala Normală Superioară. Ne puteţi detalia un pic?

M-am bucurat să predau la SNS-B unor studenţi motivaţi. Este un proiect care „plutea în aer”, în anii ’90, dorinţa de a avea în România o universitate de elită dupa modelul École Normale Supérieure. Colegul meu, Nicuşor Dan, fost elev la ENS Paris, i-a propus, într-o întrevedere, preşedintelui Constantinescu să demareze acest proiect, dar nu a ieşit nimic. În 1999, Nicuşor a decis să pornească singur totul. A susținut o muncă uriaşă, într-un moment în care resursele materiale erau cvasi inexistente, în România.

6. Realizări notabile ale SNS-B?

Cea mai de preţ realizare a SNS-B este consiliul ştiinţific, unul care reuneşte oameni de ştiinţă din România şi străinătate, de nivel fără reproş. Pe baza aceasta sănătoasă au fost clădite structura şcolii, găzduită de Institutul de Matematică al Academiei Române şi canalele de finanţare, exclusiv private. Pornită cu 5000 de dolari de la Fundaţia Theta şi cu sprijinul Fundaţiei Anonimul, ulterior beneficiară a unui grant de la Clay Institute, astăzi SNS-B este sprijinită substanţial de Bitdefender.

7. Și statul român?

De fapt, SNS-B a fost şicanată sistematic în cei peste 11 ani de existenţă de structurile statului român. Îmi amintesc o zi când, pentru obţinerea de la Ministerul Educaţiei a unei scrisori care poate ar fi ajutat un elev admis la SNS-B din Ucraina să obţină viza românească, Nicuşor Dan împreună cu directorul şi cu secretarul ştiinţific ai IMAR au aşteptat jumătate de zi pe culoarele ministerului. În final, viza nu a fost obţinută. În 2006, am preluat de la Nicuşor Dan postul de director al departamentului de matematică al SNS-B, fiind urmat, în 2008 şi apoi în 2012, de alţi doi tineri colegi. Este o muncă frustrantă, pentru că e nerecunoscută de structurile statului, dar deosebit de utilă, prin platforma de lansare pe care o dă studenţilor străluciţi ai României. Sunt mândru că am participat, poate prea puţin, la funcţionarea SNS-B.

8. Ce faceţi în timpul liber, dacă aveţi?

Nu am cu adevărat timp liber, nu consider cititul ca pe o distracţie. La noi acasă nu există televizor. Cred că a renunţa la televizor este una dintre condiţiile necesare, nu şi suficiente, pentru o viaţă plăcută Domnului pe acest pământ. Sper că nu dezamăgesc, dar nu doresc să apar la televizor. Mi-am format o atitudine de viaţă în refuzul televizunii, ca mijloc de influenţare. Cred că uitatul la televizor este nociv, indiferent de conţinut.

9. Sunteţi părinte. Astăzi, copiii noştri sunt tot mai răsfăţaţi, într-un mod discutabil. Ce filosofie aplicaţi în educaţia copiilor dumneavoastră?

Copiii au interesele şi motivaţia lor, care le vin din interior. Cu regret am constatat că nu le pot influenţa eu, ca părinte. Ceea ce pot face este să le asigur cât mai multe ocazii să-şi descopere înclinaţiile. Pot să-i feresc de obiceiuri dăunătoare – tv, jocuri pe calculator, moda ţigănească în limbaj, vestimentaţie, muzică. Să încerc să le modelez gusturile prin muzică clasică, să le transmit, atunci când se iveşte ocazia, unele frânturi de istorie, limbi străine, ştiinţe. Dar reuşita în viaţă este un concept vag pentru mine însumi. Nu ştiu ce ar însemna, cu atât mai puţin, pentru copii…

10. Ce ţară v-aţi alege, într-un context ideal?

Sigur că România. Poate ar fi România anilor ’70–’80, cu toate dificultăţile de atunci. Părinţii mei nu au fost membri PCR, am avut o copilărie săracă material, dar o calitate a vieţii pe care nu o mai pot oferi azi copiilor mei. Era o ţară onestă, care muncea şi îşi plătea datoriile. Punctul cel mai criticabil a fost, probabil, restrângerea libertăţilor individuale. Poate părea paradoxal, dar cel mai atrăgător aspect pentru mine a fost absenţa televiziunii ca centru al vieţii oamenilor. Când sunt primit în vizită cu aparatul TV aprins – nu mi s-a întâmplat decât la noi în ţară, niciodată în străinătate – îmi amintesc, cu nostalgie, de Epoca de Aur. Dar sunt convins că România de azi poate să se ridice din nou măcar la nivelul acelor timpuri.

SERGIU MOROIANU
Vârsta: 39 ani
Profesie: matematician
Domiciliu: Bucureşti
S-a întors din: SUA
Ocupaţia actuală: cercetător ştiinţific II la Institutul de Matematică al Academiei Române, visiting professor la ENS şi Ecole Polytechnique din Paris

Sursa: Revista INCOME

Anunțuri

10 gânduri despre „Sergiu Moroianu – unul dintre cei mai buni matematicieni ai României

  1. Va felicit domnule Moroianu, din toate punctele de vedere…”Nu aspira să trăieşti oricum, aspiră să faci diferenţa”.( nu stiu cui apartine acest citat), insa domnule Moroianu dumneavoastra faceti diferenta..si noi cei mai in varsta, dar mai ales copii nostri au nevoie de modele ca al dumneavoastra, in aceasta lume unde la rau i se spune bine, si la bine rau….

    Angela

  2. Domnule Moroianu , m-au uns la inima spusele dv.Cu exceptia existentei televizorului in viata noastra de zi cu zi , aveti mare dreptate privitor la ceea ce era scoala romaneasca prin anii ’70-’80 si ce a ajuns astazi. In acei ani G.M. era o revista nelipsita pentru orice licean de la sectiile cu profil real. De acolo imi amintesc numele unor nelipsiti din rubrica rezolvitorilor , laureatilor la diferite concursuri , inclusiv OIM sau OMB, printre numele pe care mi le amintesc fiind Voiculescu Dan (nu Felix), Cezar , Covachi , Tataru , Nistor si nu in cele din urma , Moroianu si inca multi altii. Era o mandrie pentru multi dintre noi , ca romani , sa vezi cum tinerii iubitori de matematica veneau acasa cu salba de premii si medalii.S-au dus acele vremuri . Si azi olimpicii nostri nu vin cu mana goala de pe la OIM , dar ei nu mai sunt rezultatul unei ascensiuni venita din calitatea sistemului , ci mai degraba din alta parte , al familiei , al pregatirii in afara scolii , etc. Ceea ce observ eu nu este de la un specialist in domeniu , nici de la inaltimea unei persoane atat de performante ca dv. , dar chiar si asa nu este greu sa vezi dezastrul in care ne aflam. In urma cu ceva vreme s-a facut multa valva privind bacalaureatul fostului ministru Funeriu , polemica pe care am gasit-o fara rost , imputandu-i-se acestuia pacate care nu le avea , altele putand a-i fi reprosate (ca avea destule!) Nu stiu daca aveti nevoie de incurajarile cuiva pe care nu-l cunoasteti , dar sunt convins ca valoarea se va impune in ciuda tuturor obstacolelor si va indemn la perseverenta si rabdare. Va reamintesc faptul ca I.Barbu-D. Barbilian , pana a ajunge la Universitatea din Bucuresti , a facut o escala la Giurgiu , de unde nu avea amintiri neplacute.
    Daca tot suntem in spatiul public , indraznesc sa va intreb daca aveti vreo legatura de rudenie cu Mihnea Moroianu.Sper sa nu va suparati! Toate bune!

  3. Stimate Domnule Sergiu,
    –probabil ca va si reamintiti de mine… si din voia Domnului, ieri am vorbit la Biserica Sfanta Parascheva de necesitatea schimbarii la fata a Romaniei, iar noi (cei din afara hotarelor tarii) speram sa avem o contributie la acest lucru. Este pacat, ceea ce se intampla in tara noastra cu educatia… si nu doar in domeniul stiintific.
    Ceea ce pot spune si eu este faptul ca am avut o copilarie fericita si o educatie normala, sanatoasa si crestina, desi trebuia sa facem planul economic inca din timpul cand eram la gradinita – nimic rau ci dimpotriva invatam sa fim responsabili. Am avut o educatie sanatoasa in multe domenii de care am beneficiat din plin cand am venit ca preot in Statele Unite.
    Inima imi este in tara; visez Manastirea Cozia pe langa care am copilarit …si Ostrovul din Calimanesti … .
    Dumnezeu sa va ajute si sa dea sanatate, iar neamului nostru romanesc intelepciune.
    Va apreciez foarte mult si ma rog din tot sufletul Parintelui nostru Ceresc pentru poporul nostru de pretutindeni!
    Preot Nicolae – Wakefield, MA

  4. Multumim ca existati! Sunt profesor de religie la Colegiul agricol din Iasi si mi-ar face o deosebita placere daca atunci cand veti trece prin acest oras ati poposi si la liceul nostru pentru a vorbi elevilor despre frumusetea ortodoxiei privita prin ochii unui om de stiinta.
    Adresa : Colegiul Agricol si de Industrie Alimentara „Vasile Adamachi” Iasi, Aleea Mihail Sadoveanu, nr. 41.

  5. cum sa fac sa invat bine la matematica recomandatimi ceva va rog frumos

  6. Am mare respect pentru decizia pe care ati luat-o de a va restabili in Romania… In Romania anilor 80 am cunoscut un tinar care avea idealuri si vroia sa transforme Romania inspre bine prin existenta sa, spunindu-mi ca nu o va parasi niciodata… Acum traieste la Paris cu familia si profeseaza la CNRS…

    Eu insami am plecat cu familia, o decizie luata de catre parinti pe-atunci. M-as fi putut reintoarce, insa nu m-am simtit nici o clipa ca romanca, fapt pentru care am ramas in Germania. Si fratele d-voastra a fost in Germania si a plecat foarte dezamagit… Tare i-as fi stiut motivele, insa n-am mai avut prilejul de a vorbi impreuna…

    Nici in Germania nu mai este aceeasi mentalitate, precum o descrieti in articol. Din pacate avem aceeasi dezvoltare si amplificare a studentiei ca in Romania, asta dupa rezultatul din Pisa. Catastrofala este situatia liceelor, unde profesorii nu mai sint capabili sa explice cele mai elementare lucruri…

    Singura mea speranta sint tineri cu idealuri si speranta, carora curiozitatea si dorinta de afla ceva nou le este mai importanta decit averea, sau puterea, sau materialismul. Si totusi exista chiar si in Apus si unii dintre ei ajung prin aureola lor pe posturi unde pot detemina si lua decizii de mare gravitate.

  7. Un OM FRUMOS! Sunteti demn de admiratie!

  8. Domnule Moroianu,
    Citind din intamplare articolul de mai sus am rememorat cu nostalgie anii tineretii noastre. Eu, fiind mai batran decat dv. si ajungand profesor universitar (in provincie) de matematica, pot sa confirm 100% ca tot ceea ce se scrie in articol este adevarat. Invatamantul s-a „dus pe copca” si este foarte departe de ceea ce-a fost, subfinantarea cronica a acestuia este edemica in Romania, iar nedreptatile uriase, strigatoare la cer (ca aceea care vi se face si dv. prin refuzul repetat si deja aproape caraghios de-a oferi celor cu studii „adevarate” ocazia de-a se manifeste in tara la ei la adevaratul potential; ma refer aici la imposibilitatea dv., abilitat in Franta si nu oriunde, ci la o institutie de renume „istoric”, de-a conduce doctorate in Romania), deci: nedreptatile care se fac nu duc decat la dezamagire si frustrare in randul tinerilor capabili. Demersul dv. de-a reveni in Romania este totusi o exceptie. Faptul ca spuneti atat de frumos ca nu concepeti un alt loc in care sa va afirmati este de asemenea inaltator. Insa realitatea este ca sunt multi altii care ar fugi de tara asta! Eu am avut ocazia sa stau prin strainatate (in Germania) o vreme, la o universitate. Am revenit in tara, atat datorita faptului ca am aici prietenii, parintii si pe (aproape) toti cei care conteaza in viata asta; si pentru ca imi este ceva mai usor sa-mi vorbesc limba decat sa ma exprim in limba lui Goethe, Voltaire sau Shakespeare, si pentru ca doresc sa nu simt niciodata ca as fi cumva vreo persoana „second-hand” cum uneori se intampla peste hotare (spun UNEORI, sigur ca nu generalizez!), dar si pentru ca am sperat sa vad intamplandu-se ceva care sa ii indemne pe oameni sa fie mandri de ei insisi, asa cum era pe vremuri, cand participarile romanesti la olimpiadele internationale de matematica ne faceau sa visam…sa visam la stiinta lui Poincare sau a lui Hilbert, la Riemann sau Gauss. Pana la urma insa constat, ca si dv., ca invatamantul s-a prabusit datorita acestor „reformatori” de dragul reformei. Stiati ca exista angajati cu simbrie de la stat care-si spun „scientometristi”? Ca ei analizeaza uneori si dau verdicte despre cat de multa stiinta face unul sau altul, inclusiv in domeniul nostru, unde stiti atat de bine ca nu intotdeauna cantitatea este masura lucrurilor? Aceste fapte de zi cu zi ma fac sa regret enorm ca nu am plecat atunci cand mi se oferise ocazia. Ma gandesc ca am facut-o si din lasitate, stiind ca viata pe meleguri straine nu este asa usoara ca intre ai tai si ca ai nevoie de o perioada mai mult sau mai putin indelungata de acomodare. Dar cand vad cum dascalii sunt injositi cu salarii de mizerie (nu ma refer la acele indoielnice (uneori) exceptii de oameni cu functii „prea-inalte” din unele universitati si care in marea majoritate a cazurilor sunt nulitati absolute stiintific!), cand vad ca acelorasi dascali li se cer (ce ironie a sortii!) tone de hartii justificative pentru activitatea lor, presupusa de la bun inceput „necorespunzatoare” de catre unu-altu’ cu ” competente” de….”scientometrist(a)” (sa nu radeti va rog! Chiar exista aceasta profesie sau meserie…platita de la stat, asa cum spuneam mai sus!!!!!), imi pare rau, un rau infinit, ca nu am incercat sa raman in alta tara; daca nu pentru mine (desi ocazii s-ar fi gasit la acea vreme) macar pentru copiii mei. Ma doare sufletul cand ii vad pe colegii de la Institutul de Matematica (ii cunosc personal pe multi dintre acesti oameni de o DEOSEBITA valoare stiintifica si umana!) chinuindu-se si folosindu-se de relatiile pe care le au personal sau in strainatate, ca sa contribuie la finantarea de activitati stiintifice importante (imi vine in minte faptul ca in acest an va fi al 25-lea congres de Teoria Operatorilor la Timisoara…un reper international important cum nu sunt multe altele in lume), ma doare sufletul cand stiu cata munca este in spatele unor initiative cum este si aceea a scolii de care vorbiti in articol, aceea a editurii Theta datorita careia deja avem unele carti de referinta de matematica traduse in romaneste pentru a putea fi accesibile si studentilor, cum este si acel „ROMAI” la care am participat o vreme demult, cand mama dv. era sufletul acestei (dansa mi-a facut propunerea de-a ma inscrie si eu!) sa-i spunem „institutii” care a vrut sa reuneasca oamenii care au ceva in comun cu matematica intr-o organizate care chiar era nonprofit (in sens material, pentru ca spiritual tara profita de orice astfel de initiativa)!!!! Ma doare sufletul cand ma gandesc ca avem promovati in functii mai mult sau mai putin politice oameni cu „studii” facute pe te-miri unde (am inteles acea idee din articol cu privire la unele masterate siciliene, poate si de unele „masterate” pe la….. Standford (sic)), apoi oamenii dovediti ca plagiatori nu patesc absolut nimic (este o rusine nationala, sunt cu zecile prin universitati! Totusi la matematica parca-s cei mai putini, la noi e o problema cu calitatea unor „productii de masa”, de articole „stiitifice” scrise si din cauza ca se cere sa „dea la numar”; totusi avem mai putine probleme cu plagiatele in stiinta de care ne ocupam cum putem fiecare decat au altii, unii chiar foarte galonati cu functii din cele mai mari in stat!). Domnule Moroianu, ma bucur mult de fiecare data cand citesc ceva despre matematicienii nostri! Cand aud ce mai fac profesorii Foias sau Voiculescu, cand vad ca domnul Nicusor Dan a candidat la primaria capitalei, cand stiu ca oameni de exceptie cum este Florin Radulescu si ATATIA altii pe care nu-i mai mentionez aici pentru ca sunt prea multi aceia pe care ar trebui sa-i amintesc (bineinteles ca va numarati printre ei!) exista si fac cinste tarii noastre, chiar daca prea putina lume ii apreciaza (pentru ca nu stie…) ei inca „produc stiinta” de calitate; ei bine, vazand aceste lucruri nu pot decat sa ma gandesc ca poate-poate speranta nu a pierit complet pentru generatiile viitoare. Va doresc sanatate multa, succes in activitate si poate si in demersul propagandistic (suna urat, dar nu trebuie sa ne ferim de cuvinte!) facut inspre directia promovarii unui climat sanatos in invatamantul romanesc! Va sprijin 100%, asa cum l-as fi sprijinit si pe domnul Nicusor Dan la aleger daca as fi fost cetatean al capitalei noastre.

  9. Este profund gresit sa spuneti „că România de azi poate să se ridice din nou măcar la nivelul acelor timpuri” (referindu-va la Epoca de Aur). Dati dovada de ignoranta si nepasare, ca si cei care au publicat acest articol. Negati cateva decenii in care Romania a fost sub dictatura, in care drepturile omului nu au fost respectate si in care noi, parintii si bunicii nostri au trecut prin traume uriase. In mod firesc ar trebui sa va cereti scuze pentru aceasta afirmatie.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s