Matematică și Teologie

Există un "loc" foarte înalt, în care matematica se întâlneşte cu teologia.

Șirul lui Fibonacci – una din cheile de acces la „codul sursă” al Creației lui Dumnezeu

73 comentarii

În Matematică există o infinitate de șiruri de numere, care au la bază o formulă, pe baza căreia se generează elementele șirului. De exemplu șirul de numere prime: „2, 3, 5, 7, 11, 13, 17, 19, 23, 29, 31, 37, 41, 43, 47, 53, 59, 61, 67,… 97, 101, 103,…2n+1,…2n+1” este format din numere care se împart exact doar la 1 și la ele însele. Sau șirul de numere pare naturale: „2, 4, 6, 8, 10, 12, 14, 16, 18, 20, 22…n” a cărui elemente se împart exact la doi ( n=2p). Sau șirul de numere formate din puteri ale lui 3: „3, 9, 27, 81, 243, 729, 2187…” care mai poate fi scris și „31, 32, 33, 34, 35, 36, 37, 38, 39,…”.

Printre infinitatea de șiruri existente în lumea matematicii, italianul Leonardo of Pisa, cunoscut și sub numele de Fibonacci, a descoperit un șir de numere extraordinar de interesant: „0, 1,1, 2, 3, 5, 8, 13, 21, 34, 55, 89, 144, 233, 377, 610, 987, 1597…”. Formula pe baza căruia se obține acest șir este una foarte simplă:

Primele două elemente ale șirului sunt 0 și 1, iar al treilea element se obține aduându-le pe primele două: 0+1 = 1. Al patrulea se obține aduându-le pe al treilea cu al doilea (2+1=3). Al cincilea se obține aduându-le pe al patrulea cu al treilea (3+2=5), și tot așa, până la infinit. În figura de mai jos puteți observa mai bine cum se obțin elementele șirului, prin adunarea celor două care le preced.

Primul lucru interesant care se observă în acest șir este că dacă împărțim un element al Șirului Fibonacci la precedentul său obținem rezultatul 1,61803. Acest lucru este valabil de la 14-lea element în sus (233:144=1,61803, 377:233=1,61803, etc.), indiferent cât de mare a fi acel număr din șir. În figura de mai sus puteți observa mai bine cum se obține acest rezultat de 1,61083.

Acest număr a fost denumit φ (phi) fiind considerat încă din antichitate raportul de aur sau numărul de aur, datorită întâlnirii frecvente a acestui raport în lumea care ne înconjoară. Se află în raportul de aur oricare două numere care îndeplinesc condiția de mai jos:

Șirul lui Fibonacci poate fi reprezentat și geometric într-o multitudine de feluri. Mai jos puteți vedea o reprezentare geometrică simplă, ușor de înțeles chiar și pentru cei mai puțin familiari cu legile matematicii.

Am desenat un dreptunghi cu lungimea de 55 cm și lăținea de 34 cm. În interiorul acestuia desenăm un pătrat care să aibe latura exact cât lățimea (de 34 de cm). În acest moment s-au format două figuri mai mici: un pătrat cu latura de 34 de cm și un dreptunghi cu lungimea de 34 de cm și lățimea de 21 cm (55-34). Repetăm procedeul și desenăm iarăși un pătrat în dreptunghiul mic abia format. De data această pătratul va avea ca latură 21 cm. În acest moment pe lângă acest nou pătrat a apărut și un alt dreptunghi și mai mic cu lungimea de 21 cm și lățimea de 13 cm (34-21). Repetăm procedeul și vom obține alt pătrat cu latura de 13 cm și un dreptunghi și mai mic cu lungimea de 13 cm și lățimea de 8 cm. Și tot așa până când ajungem să desenăm ultimul pătrat care va avea latura exact de 1 cm și care va forma în celaltă parte tot un pătrat de 1 cm.

După cum observați dimensiunile geometrice ale acestui dreptunghi sunt exact elementele Șirului lui Fibonacci. Dacă am desena un arc de cerc din pătratul cel mai mic și l-am continua prin celălalt mai mare, și apoi prin următorul și tot așa, am obține o spirală.

Dacă am încadra acest dreptunghi cu latura de 55 cm într-unul și mai mare cu latura de 89 cm, iar pe acesta de 89 cm într-unul de 144 cm, și tot așa, atunci spirala obținută ar fi din ce în ce mai mare, dar ar urmări exact aceeași formulă.

Ca să înțelegeți de ce această spirală este foarte interesantă, vă invit să vizionați o animație 3D realizată de Cristobal Vila, care ilustrează vizual cum Șirul lui Fibonacci și reprezentarea lui geometrică își găsesc în mod tainic aplicabilitatea în natură.

Veți vedea la început cum se formează elementele șirului, așa cum v-am explicat și eu mai sus. Apoi reprezintă geometric acest șir de numere exact ca în figura de mai sus, doar că încorporează fiecare dreptunghi în unul și mai mare, dând o continuitate spiralei care se formează. Mai multe astfel de spirale apropiate formează structura unei cochilii de melc.

Calculând înălțimea și lungimea melcului, care sunt într-un raport perfect de 1,61803, se ajunge ușor la perimetrul unui cerc format din două arce de cer având măsura înățimea și lungimii melcului. Sectorul de cerc format de arcul de cerc mai mic are măsura unghiului de 137 de grade.

Din acest moment Cristobal Vila demonstrează cum semințele florii soarelui sunt așezate fascinant pe baza acestui unghi de 137 de grade.

Pornind de la așezarea semințelor florii soarelui el arată cum există o multitudine de cercuri care se interesectează. În acest cercuri se înscriu triunghiuri echilaterale care au vârfurile pe cerc. Șase triunghiuri laterale alăturate formează un hexagon. Apoi trasează o perpendiculară pe latura comună a triunghiurilor. Punctele în care se intersectează acest șase perpendiculare formează un nou hexagon.

Acest hexagon alăturat altuia de lângă el, format prin aceeași metodă, și apoi alăturat celui de-al treilea, apoi celui de-al patrulea, și tot așa, formează structura aripilor unui fluture.

Conexiunile geometrice ar putea continua la nesfârșit trecânt prin toată creația, de la cele mai mici detalii până la cele mai mari.

Ce este fascinant la toată această demonstrație este următorul lucru: „Cum de se leagă atât de bine ceea ce noi oamenii am dedus prin mintea noastră, așezând numerele într-un fel, și descoperind proporția phi, cu cochilia unui melc, apoi cu dispunerea geometrică a semințelor pe floarea soarelui, apoi cu dispunerea solzilor pe aripile unui fluture, și cu alte elemente ale creației?

Aplicabilitatea Șirului lui Fibonacci și a proporției phi în Univers este fascinantă. Acest raport (phi) poate fi găsit şi la alte plante ce prezintă forme în spirală, precum conurile de brad sau ananasul. Multe alte plante (precum trandafirii) au ca număr de petale un număr din seria lui Fibonacci (sau foarte apropiat de acesta). Locul ramificării multor specii de plante se produce la distanţe procentuale cu numerele şirului lui Fibonacci, deci conform rapoartelor de valoare constantă phi.

Valurile mării iau forma unei spirale când se apropie de țărm și pot fi astfel reprezentate geometric pe baza numerelor 0, 1, 2, 3, 5, 8, 13, 21, 34 și 55.

La fel și spiralele formate în galaxiile din Univers pot fi reprezentate grafic pe baza Șirului lui Fibonacci.

Într-o lume în care învățământul academic susține în mod oficial evoluționismul ca teorie a apariției Universului, lăsând de înțeles că nu există Dumnezeu și că totul s-a creat de la sine în mod întâmolător, Șirul lui Fibonacci este un argument (din miliardele de argumente pe care ni le pune la dispoziție Universul) că nimic nu este creat la întâmplare, și toate se leagă, toate au la bază inteligența unui Creator, care nu ne obligă să-i acceptăm prezența dar care ne lasă singuri să tragem concluziile din ceea ce vedem în Univers.

Cum de o idee din mintea mea (o teorie) poate să-și găsească aplicabilitatea așa de puternic în natură?

Cum de omul descoperă cu mintea, conceptual, fără să experimenteze, o lege (Șirul lui Fibonacci) care deja se găsește în natură aplicată? Cum de legile Universului se leagă așa de bine cu ceea ce este în capul omului?

Sfinții Părinți ne spun că Dumnezeu a creat Universul și la urmă pe om, așezându-l în mijloc ca pe un împărat, ca pe cununa creației. Omul, spre deosebire de tot ce este creat, are chipul Creatorului în el însuși, și din acest motiv are rațiune, este conștient de sine însuși, gândește, caută, crează, este veșnic, este și trup și suflet.

Același Duh Sfânt care stă la baza creării Universului, același este și în om. Același Dumnezeu care a creat lumea, l-a creat și pe om și l-a inspirat să înțeleagă ce este în toată natura.

Șirul lui Fibonacci este una din miliardele și mliardele de taine ale creației. Șirul lui Fibonacci este una dintre cheile prin care noi oamenii deschidem seiful ascuns al legilor care stau la baza întregului Univers. Phi este numărul care ne ajută să intrăm în codul sursă al Creației și să înțelegem care este limbajul de programare prin care a fost „scrisă” (compilată) toată creația.

Universul este în mare parte Open-Source, adică codul sursă e liber, poate fi citit și modificat. Dumnezeu, marele Programator al acestui „soft” n-are nimic de ascuns, ba dimpotrivă, ne invită pe toți să descoperim câte minunății a așezat în fiecare celulă și în fiecare strop de ploaie.

După ce am vizualizat cu atenție animația 3D de mai sus, nu pot spune decât:

Ce Dumnezeu minunat avem! Ce Creator inteligent!

Câte taine are lumea în care trăim!

Cât de smerit este Dumnezeu care nu se laudă cu nimic din ce a făcut, ci așteaptă răbdător să le descoperim singuri! Și chiar de nu le vom descoperi, El niciodată nu se va lăuda înaintea noastră cu Măreția Sa, și nici nu ne va impune să-l acceptăm.

Ar fi multe de spus, multe argumente teologice de adus. Totuși pe final eu mai zic doar atât:

Limbajul de programare în care a fost „scris” Universul este iubirea lui Dumnezeu.

(Claudiu Balan)

Anunțuri

73 de gânduri despre „Șirul lui Fibonacci – una din cheile de acces la „codul sursă” al Creației lui Dumnezeu

  1. ateiii il neaga pe Dumnezeu prin vorbe,crestini il neaga prin fapte!

    • Stai linistit, my friend, ateii il neagă pe Dumnezeu in toate modurile posibile. In cazul de fata, e vorba despre un Dumnezeu exterior, fiindca si ateii au un dumnezeu: propria ignoranta localizata in propriul creier in fata careia se inchina cu multa mandrie, doar ei le stiu pe toate.

  2. „Limbajul de programare în care a fost „scris” Universul este iubirea lui Dumnezeu.”

    De facut stampila si pus pe cadavre dupa cutremure si dezastre „naturale”.
    De mai multe dimensiuni sa incapa si pe trupuri de copii si nou-nascuti.

  3. „Într-o lume în care învățământul academic susține în mod oficial evoluționismul ca teorie a apariției Universului”

    Doar cei care n-au inteles nimic din Teoria Evolutiei pot spune ca are vreo legatura cu aparitia Universului…

  4. (A) 2n+1 si 2^n+1 sunt numere impare, si arareori numere prime; (B) De ce-ar avea Fibonacci ceva cu d-Zeu si nu cu Allah, Bieber, Budha, Maradona, Zamolxe sau Basescu kiar nu se intelege …

  5. fain, claudiu balan. dar mai raspunde-le cateva vorbe si cititorilor la comment-uri

  6. poate n-ar fi rau sa puneti mina pe o carte, raportul de aur este un numar irational (1 + radical din 5)/2 asa nu are cums afie egal cu 1,61803. De altfel nu-i greu de aflat ca „un element al Șirului Fibonacci la precedentul său obținem rezultatul 1,61803. Acest lucru este valabil de la 14-lea element în sus” nu e adevarat, de exemplu 4181/2584=1.61803405572755…. in vreme ce 6765/4181=1.61803396316671… , cumparati-va un calculator mai bun.

    • Asta asa e , bine primele 5 zecimale sunt la fel , sa spunem, dar de exemplu cum au spus ei ca 233/144= 1.61803 este gresit , este = 1.61805… , la fel si 377/233=1.61802…. si 2584/1587=1.6282…. deci nu este continua. Editati.

      • Cred ca acele mici diferente nu modifica raportul de aur „global”, general, ci se compenseaza per total, tot asa cum la spovada se cer marturisite doar pacatele majore (de moarte), cele minore(nespalatul pe dinti-i.e.) fiind iertate de la sine.

    • tantalica din Pisa, (1 + radical din 5)/2=1,618033988749895.

  7. Nici stiinta si nici evolutionismul nu neaga existenta lui Dumnezeu. Numai fanaticii religiosi sustin asa ceva si este una dintre masurile ignorantei lor. Stiinta nu se ocupa cu studiul supranaturalului tocmai pentru ca supranaturalul nu poate fi cercetat. Mai pe intelesul credinciosilor: stiinta cerceteaza si incearca sa explice cum este facut universul iar ceea ce a ajuns sa nege sunt doar afirmatiile fanaticilor credinciosi despre modul in care este facut.

  8. de ex.: eu sunt un ateu care nu neg existenta lui Dumnezeu. Ba mai mult cred ca nici nu se va putea dovedi nonexistenta lui.
    Insa, chiar daca as presupune ca exista, m-as indrepta tot catre stiinta pentru a afla cum ne-a facut universul.
    Daca as pune in balanta Aroganta afirmatiilor religioase care pretind mereu ca detin adevarul absolut cu Modestia oamenilor de stiinta care se indoiesc si verifica la nesfarsit putinul pe care au reusit sa-l afle despre nemarginirea lui Dumnezeu, nu vad cum as putea alege aroganta.
    As putea, eventual, sa predic aroganta asta unei comunitati pe care sa mi-o pot mentine astfel supusa, dar tot n-as putea crede in ea.

  9. Salut Mihai,

    Siguranța afirmațiilor religioase vine din credință nu din argumente.
    Cât privește aroganța cu care ea este expusă, e cu singuranță un păcat și nu are nimic în Dumnezeu această atitudine.

  10. Fascinant! Impresionant articol! Mulțumesc!

  11. SI EU SPUNEAM LA UN MOMENT DAT, CITIND CARTILE LUI HAWKING; „DUMNEZEU E MATEMATICIAN” …!

  12. Dovada existentei lui D-zeu n’o avem, dar nu putem contesta nici existenta lui, e greu de vb despre…singurele dovezi pe care le avem despre noi sunt aceste teorii frumoase si altele nedescoperite.
    Religiile totalitare au ignorat in permanenta aceste teorii considerand ca Dzeu este in tot si in toate, sa intoarcem si celalalt obraz,etc se pare ca in toate sunt aceste legi, teorii dovedite, gasite de noi, doar de unii dintre noi, daca am avea toti chipul si asemanarea Lui nu ar trebui sa fim toti niste genii?

  13. Explicațiile sunt frumoase și pe înțelesul tuturor. Vă mulțumim!
    Aș avea nevoie de o colaborare în vederea realizării uneui asemenea filmuleț dar cu spirala timpului unde anul lunar se împletește cu anul solar. Am date de calcul dar eu nu știu să le pun în spirală. Am putea colabora? Vă dau doar un exemplu dar am multe: Venus orbitează in jurul Soarelui la 224.695 zile în timp ce Pamantul orbiteaza in jurul Soarelui în 365.242 zile, creând un raport de 8/13 (ambele numere Fibonacci) sau 0.615 (aproximativ phi.) Astfel, 5 conjuncții ale Pământului și Venus apar la fiecare 8 orbite ale Pământului în jurul Soarelui și la fiecare 13 orbitele ale lui Venus.
    Deci 5 ani sinodici ai lui Venus echivalează aproape cu 8 ani solari sau 99 lunații
    .
    Mercur, pe de altă parte, orbiteaza in jurul Soarelui la 87.968 zile terestre, creând o legătură cu Pamantul la fiecare 115.88 zile. Astfel, există 365.24/115.88 conjuncții într-un an, sau 22 de conjuncții în șapte ani, care este foarte aproape de Pi!

  14. Îmi puteți da un email a domnului Cristobal Vila???? V-aș fi îndatorată. Adresa mea de mail e azafiu@yahoo.com

  15. Sărutâmâna, Ana

    Filmulețul l-am găsit pe Youtube dar nu-l cunoaștem în mod direct pe domnul Cristobal Vila.

  16. Pingback: Aplicatie directa pentru sirul lui Fibonacci in tamplarie | Blog despre lemn - StejarMasiv

  17. In vremea geneticii si a descoperirii tainelor ADN-ului evolutionismul a devenit un basm. Ateii nu au nici o dovada a evolutionismului iar daca vin cu un argument, acesta se bazeaza pe niste teorii cu argumentatie in cerc. O simpla intrebare pentru atei: Cum a aparut zborul la pasari si insecte? Omul a avut nevoie sa vada modelul zborului la ele pentru a-si construi avioane. Dar prima musca sau pasare de unde a luat modelul zborului?

  18. Pingback: Șirul lui Fibonacci – una din cheile de acces la „codul sursă” al Creației lui Dumnezeu | Constelatii Familiale Ploiesti, Consiliere Psihologica si Psihoterapie's Blog

  19. https://daniilgaucan.wordpress.com/2012/04/09/marile-taine-ale-pamantului-romanesc-vortexul-sacru-6/
    sirul lui Fibonacci se aplica si in punctele energetice ale pamantului, inceputul fiind chiar in tara noastra.

  20. La orice discuţie trebuie să apară câte un prost care să îşi susţină părerea despre existenţa sau inexistenţa lui dumnezeu. Dar mai proşti şi nesimţiţi sunt credincişii ,care jignesc pe orcine susţine altceva decât ce cred ei . Uitaţi că noi suntem mici şi nu ştim un căcat de fapt,scuzaţi limbajul. Mor de dracii când citesc comentarile „credincioşilor” ,care sunt ceva de genu : ori eşti cu noi, ori împotriva noastră! De ce nu pot oamenii accepta părerile altora . Ateu bun sau rău ,mi se pare că măcar ăștia sunt pacifiști ,spre deosebire de credincioși care mereu sunt puși pe ceartă pentru a apăra integritatea lui dumnezeu, nu vă faceţi griji ,dacă e aşa puternic cum ziceţi se poate proteja şi singur,ce aţi putea face voi ca adevăraţi credincioşi ar fi să întoarceţi şi obrazul celălalt (nu că ar fii fost vreodată cazul ) ,şi să vă rugaţi pentru sufletele noastre pierdute ,ASTA ÎNSEAMNĂ SĂ FI CREDINCIOS.

    • pt lazaroviciremus impresionant cum gandesti kiar esti un adevarat om atunci este vb de acel d-zeu se stie si kiar ai zis ceva extrordinar ca EL,,,nu are nevoie de alta aparare extrem de uimitor acest adevar care la-i rostit unua din teoriile ce deja lei pus in aplicatie fara sa vrei este aceasta iar in ceea ce priveste ateismul nu am ce comenta dar eu nu pot crede in ceva care nu se dovedeste scurt si lat mai departe mie..i-mi spune xeistenta universului ca ar trebui sa m-a debrasez de orgoliu cel putin adik……orgoliu= mandrie aroganta ignoranta ura dusmanie razbunare care este cea mai grava…egoism invidie lacomie cel putin acestea mi le amintesc acum ca trebuie sa resping consticios ce am mentionat despre orgoliu acele kestiuni legate de orgoliu nu sunt bune pt.viitorul care nu-l ai inca in posesie cu alte cuvinte trecutul si prezentul fiecarei fiinte din lumea terestra ca doar atat se poate dovedi si intelege insemna tipul de construire a viitorului ……eu ca necredincios nu ma declar ateu nici credincios dar nu sant in potriva nici uneia din cele doua si tot asa nu am decat intentii pacifiste ……

      • Dl. Dobrescu Ionel, inainte de a te apuca sa-ti dai cu parerea mai pune mana pe ABECEDAR ca incurci literele „C” cu”K” , „SUNT” CU „SANT” etc…
        ai grija cum folosesti cratima sa nu te loveasca peste degete
        pana sa intelegem daca tu crezi in ceva sau nu si sa-ti dai si tu cu parerea se vede clar ca esti certat rau cu scrisul
        uite citind atricolul PE CARE L-AI scris, mi-se reconfirma ca de la orice prost ai ce invata – ca e bine sa evit oameni ca tine
        Ma Ionele ma… pune ma mana pe carte ma Ionele ma…

  21. Pingback: Viața mea de miere/fiere… | Gînduri...

  22. Se pare ca Dumnezeul crestin a urmat cel putin un liceu de matematica-fizica…

  23. Adevarat este ca „Multi vad, putini pricep, multi auzim , putini intelegem ! „. Cand scriu acestea, ma gandeam la Einstein , care a descoperit natura corpusculara a luminii in mod genial . Incerc sa observ mediul inconjurator , Acum am timp mai mult! Suntem dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, dar nu avem si profunzimea gandirii Lui . Chipul si asemanarea ! Daca aveam si profunzimea gandirii Lui, ce s-ar fi intamplat ?…
    Am aflat ca apa adera la peretii vasului in care se afla. Poate parea un amanunt minor, dar datorita acestei proprietati , ea urca in vasele lemnoase ale plantelor cu substantele hranitoare. Cu cat vasele lemnoase sunt mai inguste in diametru, cu atat apa poate urca la inaltimi mai mari. Apa la 4 grade Celsius are cea mai mare densitate. Tot un amanunt , poate in aparenta minor. La zero grade Celsius are o densitate un pic mai mica de 1g/cm3 . Cand este frig, apa care ingheata, pluteste pe suprafata oceanului, marii, etc. Nu cade in adanc! Daca s-ar comporta ca celelalte substante , nu ar fi bine pentru vietatile acvatice .La 4 grade Celsius viata acvatica se mentine si in anotimpul rece. Intamplare ? De asemenea , cat de frumosi sunt fulgii de zapada , aproape identici, dar diferiti! Ma minunez si de frumusetea curcubeului, de diversitatea pasarilor, animalelor, plantelor , de constructiile realizate de oameni, de descoperirile din stiinta . Aceasta diversitate nu am aflat din diverse surse de informare, ca ar xista si pe alte planete.Poate deocamdata! Dar de peste 2000 de ani… Traim intr-o lume vazuta si in acelasi timp nevazuta , una palpabila, cealalta receptionata cu diverse dispozitive ( televizor, telefon , calculator, internet, etc). Si totul s-a creat din nimic ? O explozie primara ? Sunt multe intrebari

  24. Cate dovezi sunt necesare pentru, a ne da seama ca nimic nu este intamplator? Atat ca, nu am aflat raspuns la toate intrebarile noastre . Raspunsul , imi place sa cred , ca este „criptat ” de Dumnezeu ! Asa ca , in continuare auzim si nu intelegem, vedem si nu pricepem ! Multumim lui Dumnezeu ca existam si putem vedea aceasta creatie a Sa !

  25. Pingback: Codex Atlanticus – Irina Onea

  26. Pingback: Este Dumnezeu matematician? Matematica este inventată sau descoperită? | ARMONIA MAGAZINE - USA

  27. Pingback: Dumnezeu si-a semnat Creatia-Secventa Fibonacci | agnus dei - english + romanian blog

  28. Pingback: Secventa Fibonacci – Dumnezeu si-a semnat Creatia (VIDEO) | agnus dei - english + romanian blog

  29. Matematica Universului este foarte interesanta si putem intui un Creator, la fel cum, poate, vedea Einstein o potrivire in toate. Pe de alta parte Dumnezeu este Infinitul si ar fi paradoxal ca Dumnezeu sa fie si Creatorul. Daca vrei sa crezi in acest paradox, e optiunea ta – faptul ca Infinitul se poate manifesta intr-un mod finit, caracteristic vointei umane, in totalitatea Lui. Problema e ca, facand asta, risti sa-L trivializezi, sa-L blasfemiezi, sa-L cobori la un nivel la care il poti tu cuprinde cu o minte finita, chiar si la nivelul acestui Creator genial. Eu, unul, aleg sa ma accept pe mine insumi pentru ceea ce sunt: o manifestare finita si inevitabila a Dumnezeului, la fel ca toate lucrurile din jurul meu. Nu ma deranjeaza deloc lipsa implicita de ierarhii acestei credinte. Sunt la fel de important sau neimportant ca orice altceva si ma pot sa ma bucur, zic eu, de lipsa mea absoluta de importanta, dar si de importanta absoluta pe care o am in cadrul Infinitului.

  30. Universul este structurat pe mai multe dimensiuni de frecventa/vibratie din 12 posibile, umanitatea aflandu-se in 3D (D-dimensiunea a 3-a). Sirul Fibonacci de mai sus caracterizeaza rapoartele matematice pe baza carora Sursa/Dzeu construieste tot ceea ce exista fizic intr-o dimensiunea utilizand energia, nimic mai mult. Pe masura ce urci in frecventa si deci ca dimensiune se schimba si regulile fizice aferente altfel nu ar exista diferente intre dimensiuni.
    Sirul Fibonacci cunoscut de umanitate corespunde de fapt dimensiunii a 1-a deci este 1D ca vibratie, caci noi cei din 3D percepem cu corpurile noastre si ce-i in 1D (minerale) si ce este in 2D (plante).
    De exemplu in 5D, deci dimensiunea a 5-a unde sunt sfintii ceva mai inalti gen Sf Petru, profetul Ieremia etc, pentru constructia de acolo Creatia utilizeaza alt sir Fibonacci corespunzator acelei frecvente mult mai inalte, si anume 4, 1, 5, 6, 11, 17, 28, 45 …. Este fizica Creatiei nimic altceva.

  31. Pingback: Fractalul și „Creația” | D'ale Carnavalului

  32. Superb. Am aflat ceva la care nu m-as fi putut gandi vreodata

  33. Să nu confundăm dimensiunile spirituale cu dimensiunile fizice! Cădem intr-o mare eroare.
    Revenind la discuțiile anterioare;eu nu am inteles niciodată această invrajbire intre evolutionisti si creationisti. Evolutia,chiar dacă teoria in sine are nevoie de multe rectificări, este însăși manifestarea creației. Asta este parerea mea,a unuia care crede in Iisus Hristos fiul Dumnezeului lui Israel. Si,tot o părere de-a mea,limbajul in care a creat Dumnezeu lumea este unul strict matematic,dar mi se pare pueril sa reducem complexitatea infinită a creației la sirul lui fibonacci.
    Asa ca un exemplu,printre multe altele,la atâtea dovezi materiale,nu putem exclude existența dinozaurilor. Parerea mea? Dinozaurii nu au fost decat o eroare apărută in evolutia creației…Dumnezeu a indreptat-o.Biblia,si aici as mai adaugă câteva scrieri sacre ebraice,este cuvântul lui Dumnezeu dar nu ne redă întreg Adevărul, care este infinit,imposibil de perceput cu o minte finită ,ea ne arată calea…încercați sa va conectați cu universul,cu mintea universală, cu energiile…puteți să le spuneti cum vreti pentru inceput. Intr-un final veti realiza că l-ați gasit pe Dumnezeu.

  34. @Baly
    Dupa intelegerea mea, materia nu este altceva decat spirit cazut care parcurge calea intoarcerii la Dumnezeu. Materia este supusa vointei lui Dumnezeu si parcurge un traseu ascendent, evolutiv, pana la etapa numita om. Pana la acel nivel nu are vointa proprie, ci reprimeste aceasta caracteristica divina in etapa decisiva a reintoarcerii sale de unde a cazut, de langa Dumnezeu.
    Oamenii nu sunt altceva decat spirite cazute de langa El.
    Dinosaurii nu au fost o eroare, ci o etapa in dezvoltarea pamantului.
    De acord cu ce spuneti despre cuvantul lui Dumnezeu. El este Viu si singurul Viu! Si dezvaluie Adevarul oricarei inimi care-L cauta cu sinceritate.

    As fi incheiat postarea aici, dar am sa va marturisesc un lucru, aparent banal.
    Ce se intampla cu oamenii cand sunt privati de iubire? Tind sa se comporte la randul lor cu raceala cu cei din jurul lor, unii se umplu de ranchiuna, de tristete, altii ranesc la randul lor ca „pedeapsa” pentru raceala primita pe nedrept, pe scurt eu zic ca depune o coaja pe inima lor. Cam cum e materia pentru substanta spirituala incapsulata in ea, o coaja. Ei bine, in aceasta ultima etapa decisiva a reintoarcerii noastre la Dumnezeu, trebuie sa ne straduim sa cerem ajutor Domnului nostru Iisus Hristos ca aceasta coaja sa nu se depuna, sa nu se intareasca pe inimile noastre. Acesta este doar un aspect pe drumul pe care-l parcurge fiecare. Mantuirea sufletului tine de recunoasterea lui Iisus Hristos ca Unic Salvator, singurul prin care se poate reface legatura rupta dintre Dumnezeu si om, din cauza pacatului primordial, acela ca omul s-a vrut dumnezeu fara de Dumnezeu. Cu alte cuvinte, nu este suficient sa iubesti (caci si aceasta poate fi gresit inteleasa), dar este cruciala intelegerea actului manturii. Cum scrie undeva: noi oamenii nu contemplam suficient la suferinta pe cruce a Domnului, suferinta dusa pana in ultimul moment in deplina constienta.

  35. Materie-spirit….un subiect atat de vast si eu am atât de putin timp. Oricum,îmi place cum gândești (sub nicio formă asta nu vrea sa sune cum că, totusi,eu as gandi mai bine). Lungul drumal spiritului….ai citit „fenomenologia spiritului”-hegel? Folosesti multe noțiuni,despre care,daca vrem sa vorbim,trebuie sa le definim anterior împreună,altfel riscam sa vorbim despre lucruri diferite si sa nu ne intelegem. Sa nu uitam:DUMNEZEU este TOTUL,si TOTUL este DUMNEZEU! Totul nu are nevoie de a fi definit….totul este totul….incluzând si materie si spirit.
    Revenind la ce spui….”vointa proprie”…..Parerea mea este ca si pietrele au vointa proprie. Si nu ca exemplu iti amintesc cuvintele lui IISUS: „taie un lemn si Eu voi fi acolo,ridica o piatră si ma vei gasi pe Mine!”;sa nu vorbim de animale care in mod cert au vointa proprie.
    In fine,ca idee,împărtășim acelasi concept….Si eu sunt convins ca totul este spirit intr-un anumit stadiu de evolutie,implicit totul are vointa proprie. Iar noi ,ca oameni,suntem definiți ca suma tuturor gândurilor noastre,prin asta evoluând sau involuand ca spirit. Parerea mea….nu vreau sa ma proclam ceea ce nu sunt.
    Ai mai amintit de păcatul primordial…..as vrea sa stiu ce înțelegi prin acest concept. Da,Adam a gustat din pomul cunoasterii binelui si răului….o simbolistică extrem de profundă si greu de inteles. Dar încă nu era ca Dumnezeu. Trebuia sa mai guste din pomul vieții.Nu vom sti niciodată daca ar fi încercat sa guste si din acesta sau s-ar fi smerit,in rai fiind. Dar,acum,domnul Iisus Hristos a venit tocmai ca sa ne dea voie ,si ocazia,sa gustam din pomul vieții.Te-ai intrebat vreodată de ce acum,omul,are posibilitatea sa aleaga sa guste din pomul vietii,iar Adam,care dupa parerea umila,era infinit mai putin pacatos decat noi ,nu a avut aceasta optiune!?Am facut enorm de multe meditații pe tema asta si nu stiu daca am reusit sa inteleg întru totul . Parerea mea este că, cel mai aproape de adevăr, m-a adus studiul Cabalei (Kabbalah).
    In fine,iubirea….o noțiune mult mai complexa….Sa nu uitam ca si iuda avea iubire….de arginti….
    Si îmi susțin in continuare ideea ca dinozaurii au fost o eroare in evolutia creației….o etapa ? …Da,dar fara rost …..Evolutia lor,daca nu era întreruptă, ducea la extinctia rasei umane….
    Asa,ca o concluzie la ceea ce nu a fost spus aici,parerea mea este ca ar trebui sa ne reorganizam si sa ne redefinim toata gandirea,respectiv toate conceptele,pornind de la accesată fraza:”DUMNEZEU este TOTUL,si TOTUL este DUMNEZEU!”. Eu asta am facut si foarte multe,care nu le întelegeam înainte,au început să se destăinuie. Si stiinta toată este de la ,sau,DUMNEZEU. Doar că, din păcate, unii oameni de stiintă nu stiu asta.

  36. Scuze, ai punctat prea bine.
    Da, si-o piatra are vointa propie, dar nu libera ca cea a omului. E incatusata si parcurge un traseu bine stablit.
    Ca ai mentionat de om, drept suma a tuturor gandurilor …cred ca e ceva mai mult: gand-cuvant- fapta. In alinierea celor trei sta arta de a lumina. Pornind de la baza, gand, pana la implinirea lui prin fapta. Cum diferentiem gandurile, si pe care din ele le ascultam si implinim e partea urmatoare.

    Doar cateva randuri despre ce am inteles din pacatul primordial si de ce doar insusi Dumnezeu Iubirea prin Iisus Hristos putea face modificari ale consecintelor acest pacat. Gravitatea pacatului primordial sta in faptul ca omul (cel dinaintea Adamului din Biblie) era perfect, liber si deplin constient. A ales sa isi modifice singur starea.

    Nu am citit cele mentionate de tine. Ce pot sa-ti spun este ca am vrut sa stiu Adevarul.
    Si adevarul suna asa: „La inceput a fost Cuvantul…”. Si iata ca traim vremurile cand Cuvantul se reveleaza din nou oamenilor.
    Mi-a luat timp sa inteleg si sa accept lucrarea Cuvantului asupra mea. Prima oara a fost un soc (cartea asta, cuvintele imi vorbesc mie?”)

    De acord cu ce spui despre stiinta.
    Din pacate, tot ea stiinta va apasa pe tragaci.

  37. Gand-cuvant-faptă…..orice cuvant este precedat de faptul ca l-ai gandit anterior,dar sunt si gânduri rămase nerostite….raționamentul este valabil si pentru fapta….Eu cred ca suntem suma tuturor gândurilor noastre.

  38. De unde vin gandurile? 🙂

  39. Nu Am susținut niciun moment că am toate răspunsurile. …explicația stiintifică nu e prea complicată, cea spirituală nu am gasit-o încă.

  40. Dar care este omul inaintea adamului din biblie? Acesta avea voie să guste din pomul binelui si al râului,sau din pomul vieții?

  41. Ce sunt gandurile si de unde vin? Dar ideile? Cum le diferentiezi pe cele bune de cele rele?
    Este increderea totuna cu credinta? Care e diferenta intre ele?
    Este suficient sa ai minte si cunoastere? Cum ajungi la realizare?

    Raspunsuri sunt.
    Tot ce ne trebuie e o minte deschisa si-o inima smerita.
    Mai sus sunt intrebari si framantari ale mele. Oamenii vor da mereu raspunsuri gri, inclusiv eu (vezi greselile de mai sus, corectate ce-i drept dupa observatia ta).
    Doar Dumnezeu iti poate da raspunsul clar si plin de Lumina.

    Cum Il afli?

  42. Încrederea este doar o caracteristica umană, pe când credința este o caracteristica strict divina. Tu poți spune ca ai credința? Sau cunosti pe cineva sa poată spune asta? Fara ca sa mintă, bineinteles.
    Suficient să ai minte si cunoastere!? Suficient pentru ce? Dacă stabilim la ce ne raportăm, mai repede sau mai tarziu ,gasim un raspuns care sa ne satisfacă ,ceea ce nu inseamnă implicit că este cel mai bun.
    Conform învățăturilor crestine,când începi sa cauti calea spre Dumnezeu,lupta cu cel rau devine acerbă. Vei fi mult mai asaltat. De unde vom sti cine ne dă răspuns la intrebarile noastre?
    Parerea mea este că trăim intr-o iluzie,de fapt nu trăim,suntem prinsi intr-o iluzie,realitatea începe acolo unde se termină iluzia…singura realitate este DUMNEZEU!

  43. Suferinta Domnului pe cruce e o iluzie?

    • Este Domnul Iisus Hristos, fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu Adevărat din Dumnezeu Adevărat?
      Intr-o realitate absolută, ca cea despre care vorbesc eu,DUMNEZEU simte durere? Poate vreo ființă să îi facă ceva lui DUMNEZEU? IISUS HRISTOS ne-a vorbit în pilde…răstignirea sa este tot o pildă. Iisus este Dumnezeu. …aici rațiunea umană își pierde puterea.

  44. Cauta, si vei gasi…intreaba, si ti se va raspunde…
    Nu pretind ca le inteleg pe toate, dar ca sa iti raspund la prima intrebare: DA!
    Domnul Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu, si prin El, putem deveni si noi fii (cu „f”mic) ai lui Dumnezeu.
    Numai bine!

    • „Crede și nu cerceta!”. Tot o cerință de-a lui DUMNEZEU. Mereu trebuie văzut cui și în ce context se adresează El. Trebuie evitată superficialitatea. Da;Iisus este calea,adevărul și viața.
      Dumnezeu să ne ajute!

  45. Dacǎ vreţi ca drumul vieţii voastre pǎmânteşti sǎ fie cu succes – dacǎ vreţi sǎ vǎ realizaţi scopul şi sǎ redeveniţi ceea ce aţi fost la început, trebuie sǎ cunoaşteţi care este scopul vieţii voastre pǎmânteşti. Cândva v-am dat fiinţǎ din MINE în stare de deplinǎ perfecţiune. Aţi fost creaţi dupǎ chipul şi asemǎnarea MEA, aţi fost înzestraţi cu toate însuşirile dumnezeieşti, plini de luminǎ şi putere, aflându-vǎ în contiunǎ legǎturǎ cu MINE, DUMNEZEUL şi CREǍTORUL vostru, astfel cǎ puteaţi continuu primi de la MINE putere şi luminǎ, fiind prin aceasta nespus de fericiţi.
    Însǎ de o fiinţǎ perfectǎ tine şi libertatea voinţei sale, altminteri n-aţi fi fost fǎpturi dumnezeieşti. Libertatea voinţei vǎ oferea douǎ posibilitǎţi: aceea de a rǎmâne perfecţi, aşa cum v-am creat – sau de a renunta la perfecţiunea voastrǎ, preschimbându-vǎ în contrariul a ceea ce eraţi.
    Trebuia deci sǎ daţi dovada dumnezeirii voastre orientându-vǎ voinţa la fel cu a MEA, astfel ca aceasta sǎ se contopeascǎ cu totul cu voinţa MEA. Pentru aceasta însǎ trebuia sǎ fiţi capabili şi de o comportare opusǎ. Trebuia deci sǎ existe şi posibilitatea cǎderii de lângǎ MINE, ca dovada a libertǎţii voinţei, dacǎ aceasta ar fi orientatǎ contrar voinţei MELE.
    Şi am cerut aceasta decizie a voinţei de la fiinţa primǎ creatǎ, de la spiritul luminii, care a luat naştere din preaplinul dragostei MELE; care ca fiinţǎ similarǎ MIE, trebuia sǎ creeze şi sǎ lucreze alǎturi de MINE în lumea spiritualǎ. A luat fiinţǎ din MINE fiind perfectǎ – îmi semǎna întru totul – însǎ un singur lucru o deosebea de MINE: primea puterea de la MINE. în timp ce EU eram ÎNSUŞI IZVORUL PUTERII. Ea ştia aceasta pentru cǎ se afla în deplina luminǎ a cunoaşterii.
    Aşa cǎ a fost supusǎ la proba voinţei. Aceasta a constat în a recunoaşte cǎ EU sunt izvorul de la care primeşte continuu putere. Din voinţa ei şi puterea MEA au luat naştere nenumǎrate fiinţe, toate cu desǎvârşire perfecte, fiind înzestrate cu toate darurile şi voinţa liberǎ, ca dovada a dumnezeirii lor. – Dar spiritul prim creat, purtǎtorul de luminǎ, s-a îngâmfat de faptul de fi creat toate aceste fiinţe – şi în îngâmfarea lui s-a rǎzvrǎtit împotriva MEA.
    Deci a cǎzut la proba voinţei. Din voinţa lui s-a despǎrţit de MINE, despǎrţire care niciodatǎ în realitate nu se poate întâmpla, cǎci ar pieri toate Fiinţele create, pentru cǎ ele nu pot exista fǎrǎ MINE şi puterea MEA. Însǎ purtǎtorul de luminǎ – Lucifer – s-a despǎrţit de MINE pe planul voinţei, cǎzând din aceasta cauzǎ în adânc şi ducând cu sine un mare numǎr din Fiinţele create, care la rândul lor au trebuit acum sǎ opteze şi de asemenea m-au renegat.

    Acest eveniment care a avut loc în lumea spiritualǎ e cauza creǎrii lumii, a celor mai diverse şi nenumǎrate creaturi. Toate acestea le-am creat pentru Fiinţele spirituale, ca drum de întoarcere la MINE, cǎci ele nu pot fi fericite decât aflându-se în legǎturǎ cu MINE, în timp ce depǎrtarea de MINE înseamnǎ o stare de profundǎ nefericire.
    Caut mereu sǎ vǎ fac cunoscute acestea, pentru cǎ voi, oamenii, sunteţi tocmai acele fiinţe spirituale cǎzute care se aflǎ pe drumul reîntoarcerii la MINE şi se aflǎ deja cu puţin înainte de ţintǎ. V-aţi schimbat fiinţǎ perfectǎ de odinioarǎ în opusul ei, ajungând prin aceasta imperfecţi. Ca oameni sunteţi încǎ fiinţe imperfecte, dar în viaţa pǎmânteascǎ puteţi deveni din nou perfecţi, dacǎ îndepliniţi voinţa MEA, dacǎ trǎiţi dupǎ legile ordinii MELE dumnezeieşti, dacǎ duceţi o viaţǎ în dragoste fi vǎ transformaţi din nou întreaga fiinţǎ în dragoste, aşa cum aţi fost la început. Dragostea vǎ uneşte din nou CU MINE, însǎ trebuie sǎ vǎ deschideţi de bunǎvoie în faţa MEA, sǎ nu vǎ împotriviţi când vreau sǎ vǎ luminez cu razele dragostei MELE. Trebuie sǎ faceţi totul pentru a îndeplini scopul vieţii pǎmânteşti, care constǎ doar în a vǎ îndrepta din nou voinţa cǎtre MINE, dǎruindu-vǎ cu totul MIE şi strǎduindu-vǎ din dragoste sǎ veniţi cǎtre MINE. Atunci vi se dezvǎluie şi cunoaşterea mai profundǎ, iar întunericul se depǎrteazǎ de voi. Atunci dobândiţi cunoştinţe clare, înţelegeţi corelaţiile şi ieşiţi din starea de nefericire. Intraţi din nou în legǎturǎ cu MINE şi regǎsiţi în aceastǎ legǎturǎ fericirea de odi-nioarǎ, la care aţi renunţat cândva de bunǎvoie. Cǎci fiecare fiinţǎ care a luat odinioarǎ naştere din MINE ca o strǎlucitoare fǎpturǎ dupǎ chipul şi asemǎnarea MEA – cum va şi redeveni, odatǎ, pentru totdeauna – avea parte de fericire. Cǎci scopul creaţiei a fost şi vǎ rǎmâne mereu sǎ-MI formez copii care sǎ poatǎ crea şi lucra împreunǎ cu MINE în cea mai deplinǎ fericire. Amin

  46. Frumos ca eseu,dar cu multe lacune si fara acoperire in învățături. Întâiul Adam erau mai mulți? Si avea el toate însusirile dumnezeiești?Pai nu avea notiunea cunoasterii binelui si al râului si nu avea viața vesnică. El creea la fel precum DUMNEZEU? Cred ca suntem intr-o gravă eroare. El avea un loc restrâns de manifestare,grădină Desenului. Ori DUMNEZEU este însăși infinitatea.
    Da ,dacă revenim la kabbalah,întâiulAdam,Adam Kadmon,putem spune ceva asemănător despre el;era creat pentru a primi orice si-ar fi dorit de la Creator,dar tot nu putea creea. Păcatul lui!? Ceea ce numim acum păcatul originar,este tocmai faptul că,între dorintele Lui,a aparut dorinta de a dărui…..aici apare big-bang-ul. …si tot restul,de-aici creația devine evoluție,iar lupta noastra este de a ne întoarce….

  47. A fost nevoie de un timp nesfârşit de lung pentru dezvoltarea – şi prin aceasta ridicarea – fiinţelor spirituale cǎzute. Şi lumile create au avut nevoie fiecare în parte de foarte mult timp pentru a evo-lua impreunǎ cu substanţǎ spiritualǎ legatǎ în ele, pentru a putea adǎposti spiritul devenit din ce în ce mai matur. Au fost create mereu forme noi, mereu li s-a dat acestor forme o menire.
    Pǎmântul, deci, nu a fost creat într-o clipǎ, ci au trebuit sǎ treacǎ intervale de timp infinit de lungi pânǎ când spiritul cǎzut odinioarǎ şi-a gǎsit la toate nivelurile forma exterioarǎ corespunzǎtoare, cǎci maturizarea crescândǎ a fǎcut necesara crearea continuǎ a noi forme.
    Deci pânǎ când spiritul cǎzut era supus „legilor obligatorii”, activitatea MEA creatoare a constat în a crea pǎmântul ca centru de maturizare pentru fiinţele spirituale cǎzute, pentru ca aeestea sǎ ajungǎ aici la un nivel de maturitate prin care sǎ-şi redobândeascǎ libertatea voinţei de care au abuzat odinioarǎ.
    Acum însǎ trebuia creatǎ o formǎ exterioarǎ care sǎ fie purtǎtoarea fiinţei spirituale maturizate, pentru ca, imbrǎcând aceasta formǎ, sǎ-şi poatǎ pune din nou la încercare libera voinţǎ. Aceasta formǎ creatǎ este omul, care se deosebeste de tot ceea ce a fost creat anterior prin faptul cǎ pe lângǎ libertatea voinţei este dotat şi cu inteligentǎ şi raţiune. El dispune deci de capacitatea de a gândi, are conştiinţǎ de sine şi se poate înţelege cu oa-menii prin limbǎ. Astfel a fost creatǎ posibilitatea ca prin convieţuirea cu semenii omul sǎ poatǎ face proba liberei sale voinţe. Omul – ca formǎ exterioarǎ – a existat deja şi în ultimele stadii ale dezvoltǎrii dirijate de legile obligatorii. Ea avea atunci menirea de a reuni ne- numǎratele substanţe spirituale ajunse la maturitate.
    Aceste fiinţe erau încǎ supuse legilor obligatorii, trǎind dupǎ cum cereau legile naturii şi de aceea încǎ nu erau responsabile de faptele lor. Dispunând doar în micǎ mǎsurǎ de capacitate de gândire, ser-veau la colectarea substanţelor spirituale maturizate în lungul proces al dezvoltǎrii lor. Deci şi acestea erau fǎpturi create de înţelepciunea şi dragostea MEA în folosul fiinţelor spirituale. Dar nu erau încǎ oameni. Cǎci numai fiinţele cu voinţǎ libera, inteligenţǎ şi conştiinţa de sine pot fi considerate oameni.
    De-abia acum a întrat în acţiune planul de spiritualizare al acestor fǎpturi – adicǎ al oamenilor. Acesta cerea ca ele sǎ primeascǎ invǎtǎturǎ de la MINE şi sǎ-şi folosescǎ gândirea, inteligenţa şi libera voinţǎ conform invǎtǎturii primite. Puteau în virtutea liberei voinţe sǎ trǎiascǎ şi sǎ creeze pe pǎmânt – puteau sǎ se preschimbe în fiinţe dumnezeieşti, dar puteau şi sǎ acţioneze cu totul împotriva învǎţǎturilor şi a voinţei MELE, întor-cându-se prin aceasta în adâncurile din care s-au ridicat.
    Am creat omul – i-am dat deci spiritului ajuns la un anumit grad de maturitate o formǎ exterioarǎ, care corespundea dragostei şi înţelepciunii MELE şi de asemenea scopului pe care urma sǎ-l realizeze. Forma exterioarǎ a devenit o fiinţǎ vie de-abia în momentul în care s-a instalat în ea sufletul -componenta spiritualǎ alcǎtuitǎ din nenumǎrate particule – dând viaţǎ formei.
    Cǎci ceea ce este de naturǎ spiritualǎ este putere în continuǎ acţiune. În timpul lungului drum de dezvoltare parcurs, acesta a fost legat, fiind astfel incapabil de o activitate nestǎvilitǎ. Dar în ultima formǎ exterioarǎ. – cea omeneascǎ – are din nou posbilitatea sǎ fie activ. Poate sǎ-şi desfǎşoare puterea ce îi este proprie, sporindu-şi-o nelimitat prin uniunea cu MINE.
    Primii oameni dispuneau nelimitat de puterea MEA. Erau dotaţi în mod extraordinar pentru cǎ scopul vieţii de proba era ca ei sǎ pǎrǎseascǎ învelişul pǎmântesc în stare cu totul spiritu-alizatǎ şi sǎ se reîntoarcǎ din nou ca adevǎraţi fii în casa pǎrinteascǎ. – Însǎ trebuia sǎ le pun voinţǎ la încercare, cǎci proba voinţei o cer fiecǎrei fiinţe create de MINE. Dacǎ ei ar fi trecut aceastǎ probǎ cu bine, prin aceasta ar fi uşurat oamenilor care i-au urmat atingerea acestui ultim scop.
    Prin cei dintâi oameni MI-am creat fiinţe care, cu toate neajunsurile lor, cu toatǎ imperfecţiunea lor datoratǎ cǎderii de lângǎ MINE, puteau totuşi sǎ MǍ recunoascǎ, pentru cǎ se recunoşteau şi pe sine ca fiinţe create. Puteau deci prin capa- citatea lor de gândire şi libera lor voinţǎ sǎ-şi dea seama şi de voinţǎ MEA şi s-o îndeplineascǎ. Am creat fiinţe de cǎtre care – în pofida distantei lor faţǎ de MINE – puteam sǎ MǍ fac înţeles. Omul a fost deci prima fǎpturǎ pǎmânteascǎ purtǎtoare a unei fiinţe spirituale originare cǎzute, cu scopul de a o ajuta sǎ se reîntoarcǎ la starea sa originarǎ, pentru a putea crea şi lucra alǎturi de MINE, în veşnicǎ uniune cu MINE. – Acesta a fost rostul vieţii primului om creat, acesta este şi va rǎmâne mereu sarcina tuturor oamenilor pâna când se va realiza spiritualizarea tuturor fiinţelor spirituale cǎzute.
    Proba voinţei la care a fost supus primul om n-a fost prea grea. Dar pentru ca aceasta sǎ poatǎ avea loc, trebuia ca şi duşmanul MEU sǎ primeascǎ dreptul de a acţiona asupra lui. – Iar omul s-a lǎsat influenţat de acesta şi MI-a devenit pentru a doua oarǎ necredincios. Aceasta a fost prima cǎdere în pǎcat pe pǎmânt – cea de care ştie omenirea, fǎrǎ a şti de cǎderea de odinioarǎ de lângǎ MINE a fiinţelor spirituale. Totul îşi are însǎ explicaţia prin acea primǎ cǎdere. Cǎci primul om n-ar fi putut cǎdea [în pǎcat] dacǎ ar fi rǎmas fiinţa spiritualǎ de la început, aşa cum am creat-o: plinǎ de putere şi luminǎ, perfectǎ, dat fiindcǎ din MINE nu pot sǎ ia fiinţǎ decât fǎpturi perfecte. Atunci nici o forţǎ potrivnicǎ n-ar fi putut avea influ-enţǎ asupra lui. Deci cǎderea primului om a fost o urmare a acelei prime cǎderi, adicǎ a faptului cǎ sufletul omului era încǎ imatur. El ar fi putut deja sǎ treacǎ proba cu bine, dar aceasta nu trebuia sǎ se intǎmple în mod obligatoriu.
    Omul, având raţiune şi liberǎ voinţǎ, era rǎspunzǎtor de sufletul sau. El a trebuit deci sǎ-şi ispǎşeascǎ pǎcatul. Astfel potrivnicul MEU şi-a pǎstrat puterea asupra fiinţelor spirituale întrupate ca oameni – ceea ce înseamnǎ cǎ fie-care om urma sǎ-şi parcurgǎ doar anevoie drumul vieţii pǎmânteşti, trecând prin lupte şi suferinţe, cu scopul de a se smulge de sub puterea duşmanului. Scopul acesta poate fi realizat de fiecare om, pentru cǎ Isus Hristos a venit în ajutorul omului devenit slab în urma cǎderii în pǎcat a lui Adam, garantând mântuirea om care ÎL RECUNOAŞTE ca FIU AL LUI DUMNEZEU şi ca MÂNTUITOR AL LUMII şi care ÎL URMEAZǍ de bunǎvoie.
    Primul om ar fi putut zidi puntea pe care apoi ar fi putut ajunge la MINE toţi urmaşii lui . Dar pentru cǎ el a cǎzut, toatǎ omenirea a fost nevoitǎ sa mai rabde jugul lui Satana pânǎ la venirea MÂNTUITORULUI, deci pânǎ când a coborât ISUS HRISTOS pe pǎmânt, ca sǎ dureze o punte cǎtre împǎrǎţia spiritualǎ – ceea ce EL a înfǎptuit prin suferinţa şi moartea sa pe cruce.
    Opţiunea voinţei pe care i-am cerut-o primei fiinţe create – Lucifer – nu era de fel o poruncǎ. El avea deplina libertǎte de a-şi orienta voinţa într-o direcţie oarecare – iar orientarea pe care el şi-a dat-o voinţei a fost motivatǎ de setea de putere şi de dorinţa de a fi singurul stǎpânitor. El era pe deplin conştient cǎ EU i-am dat fiinţǎ, dar pentru cǎ nu MǍ vedea, credea cǎ el singur domneşte. Îşi dǎdea seama cǎ EU l-am creat, dar nu voia sǎ MǍ recunoascǎ. Aceasta orientare a voinţei n-am sǎdit-o EU în fiinţǎ lui, ci el singur şi-a schimbat astfel voinţa liberǎ pe care i-am dat-o.
    Aceasta e deosebirea dintre prima cǎdere a lui Lucifer şi cǎderea în pǎcat a primului om – cǎci acesta din urmǎ nu mai purta în sine voinţa potrivnicǎ MIE. De aceea i-am dat o poruncǎ pe care sǎ n-o încalce. I-ar fi fost usor s-o respecte, dacǎ n-ar fi acţionat asupra lui spiritul potrivnic MIE, care încǎ avea acţiune puternicǎ asupra omului. Cǎci acesta încǎ îi aparţinea pentru cǎ sufletul lui încǎ nu îşi redobândise perfecţiunea care i-ar fi fǎcut imposibilǎ o nouǎ cǎdere.
    Un om creat în stare de perfecţiune n-ar fi putut cǎdea. I-ar fi fost cu nepuţinţǎ sǎ-MI încǎlce porunca, cǎci partea spiritualǎ perfectǎ din el l-ar fi reţinut de la orice faptǎ potrivnicǎ lui DUMNEZEU. Însǎ crearea omului a fost de-abia urmarea cǎderii lui Lucifer şi a celor care l-au urmat altminteri n-ar fi fost nevoie sǎ îmbrac în forme exterioare fiinţele spirituale pe care le-am chemat la viaţǎ.
    Dat fiindcǎ forma omeneascǎ adǎposteste fiinţele spirituale cǎzute, omul Adam era deja impovǎrat de pǎcatul de odinioarǎ. S-ar fi putut lepǎda de acesta respectînd porunca pe care i-am dat-o. El ar fi avut deci posibilitatea sǎ şteargǎ pǎcatul moştenit. Faptul cǎ el a cazut a întǎrziat nespus de mult reîntoarcerea la MINE a fiinţelor cǎzute. Aceasta a devenit posibilǎ prin opera de mântuire a omului ISUS, care a înfǎptuit – fǎrǎ ca EU sǎ-i fi poruncit aceasta, – cea ce ar fi trebuit sǎ facǎ omul ADAM si anume: a acceptat întru totul voinţa mea şi – printr-o viaţǎ trǎitǎ în dragoste – s-a unit din nou cu MINE, ajungând din nou la deplina posesiune a luminii şi puterii.
    Amin

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s